vineri, 18 iunie 2010

Maci

Un comentariu:

  1. Ardeau ca nişte facle vii,
    în vârf de firave tulpini.
    Îşi înălţau râzând zglobii
    obrazul roşu dintre spini.

    I-am adunat cu mâini avare,
    am rătăcit în seara blândă,
    umplându-mi braţele de floare
    învăpăiată şi plăpândă.

    Şi m-am întors într-un târziu,
    departe cîmpul rămânea,
    atât de singur şi pustiu
    în urma mea.

    Dar când acasă-am încercat
    să-i strâng într-un aprins buchet,
    toţi macii mei s-au scuturat
    ca nişte lacrimi pe parchet

    RăspundețiȘtergere